Actiunea masajului

ACTIUNEA MASAJULUI
Masajul - fie ca este terapeutic, fie ca este fiziologic (masajul sportiv) - are o actiune locala si alta generala.

ACTIUNEA LOCALA
Are o actiune de sedare (calmare) asupra algiilor cutanate, articulare sau musculare, fie ca aceste dureri sunt de tip inflamator, traumatice sau iritativ locale. De asemenea are o actiune hiperemianta locala, actiune de stimulare circulatorie, cu bune efecte de nutritie a tesuturilor. Se amelioreaza astfel atat circulatia limfatica, cat si cea sanguina si deci activitatea organelor masate. Masajul are si o actiune depurativa locala (efect mecanic). Prin aceasta actiune se inlatura staza din tesutul interstitial, favorizandu-se astfel resorbtia infiltratelor, transudatelor si exsudatelor.

ACTIUNEA GENERALA
Masajul creste metabolismul bazal, stimuleaza functia respiratorie si circulatorie si are o actiune se sedare nervoasa - favorizeaza somnul, combate oboseala musculara si imprima organismului o stare generala buna si foarte placuta. Toate aceste efecte ale masajului sa nu uitam ca se exercita direct asupra pielii, printr-un mecanism reflex si circulator. Tegumentul are o bogata inervatie si vascularizatie. Exteroceptorii - formatiuni nervoase din piele - si proprioceptorii - formatiuni nervoase din muschi, ligamente si tendoane - receptioneaza orice stimul de la nivelul tegumentului, care se transmite prin reflex catre sistemul nervos central. Organele interne, viscerele, se proiecteaza din punct de vedere nervos pe anumite zone cutanate corespunzatoare, denumite metamere sau zonele Head (stabilite de Head). Aceste zone, intrand in mecanismul reflex de actiune a masajului, vor influenta si viscerele, adica organele profunde situate pe teritoriul metameric corespunzator. Se observa de aici ca, in mod cert, masajul, pe langa o serie de indicative utile, necesita si unele retineri avand chiar si contraindicatii. In al doilea rand, stim ca pielea este un rezevor important de sange, detinand un sfert din cantitatea totala a acestuia. Masajul se adreseaza direct circulatiei superficiale si indirect celei profunde. Se pot adauga aici si diferite substante de tip H (histaminic), care iau nastere prin diferitele manevre ale masajului (ciupiri, bated, vibratii etc.) si care au o intensa actiune vasodilatatoare. In acest fel, masajul produce o hiperemie periferica, cu efecte derivante si revulsive, foarte mult cautate si apreciate in terapeutica.

INDICATII
Din cele expuse mai sus, se poate deduce ca indicative masajului sunt foarte largi. Masajul poate fi folosit in scop terapeutic si fiziologic (igienic sau sportiv). Cele mai curente indicatii ale masajului sunt: - boala reumatismala de tip inflamator sau degenerativ, cu manifestable sale articulare sau abarticulare; - bolile ortopedice, afectiunile posttraumatice (facturi, luxatii, entorse, sechele dupa portul aparatelor gipsate, edeme cronice etc.); - bolile neurologice, cu paralizii, pareze, atrofii, hipotrofii musculare etc.; - afectiuni vasculare, mai ales cele de tip venos, cu edeme cronice; - boli de nutritie - obezitate etc.

CONTRAINDICATII
Datorita aparentei benignitati a masajului, contraindicatiile necesita a fi precizate: - infectiile acute sau inflamatiile pielii (eczeme, dermite, furuncule, abcese, flegmoane etc.) - procesele inflamatorii acute ale articulatiilor sau oaselor (artrite, osteomielite etc.); - afectiuni vasculare (flebite, sindroame hemoragice etc.); - boala canceroasa, cu orice localizare; - tuberculoza pulmonara evolutiva; - afectiuni digestive acute.

KINEZITERAPIA
Definitie: este disciplina care foloseste miscarea in scop terapeutic. Se mai numeste cultura fizica medicala (C.F.M.) sau gimnastica medicala (kinesis = miscare). Istoric: miscarea, ca exercitiu fizic, a fost folosita din cele mai vechi timpuri. Popoarele antice ale lumii (in Egipt, China, India) au apreciat-o. La greci si romani a cunoscut o ampla dezvoltare (Hipocrate, Celsus, Galen etc.). Renasterea dedica exercitiului fizic opera De arte gimnastica (1969). Conceptia despre miscare a suedezului Henrich Ling (1776 - 1839), a marcat o etapa in dezvoltarea si raspandirea, pana la popularizare, a gimnasticii sale, denumita suedeza. El a deosebit gimnastica in patru ramuri distincte: educativa sau pedagogica, militara, estetica si medicala. Remarcam faptul ca gimnastica medicala a inceput sa se dezvolte independent. Succesorii lui Ling s-au ocupat in mod deosebit de aceasta forma de gimnastica (Branting, Liedbeck, Wide etc.), intreaga Europa fiind foarte entuziasmata de gimnastica suedeza (Franta, Germania, Belgia etc.). In tara noastra gimnastica medicala incepe sa se dezvolte mai mult in legatura cu educatia fizica.

Tweet